Ideile iluminismului francez au fost difuzate in Principate datorita mai multor factori: reorganizarea Academiilor, unde se preda si studia latina, franceza, italiana si exista o programa cu caracter enciclopedic; profesori renumiti: Labros Photiade, Neofit Deucas sau Constantin Vardallahos; patrunderea ziarelor in Occident; moda perceptorilor apuseni, a secretarilor particulari – italieni, germani si mai ales francezi; calatoriile de studii ale fiilor unor mari boieri.

Fatalismul etruscilor – De ce isi asteptau etruscii moartea?
Poporul Etrusc este unul dintre cele mai mari mistere ale lumii antice. Nimeni nu a reusit pana acum sa descifreze mai mult de cateva cuvinte din limba acestui popor si nimeni nu a reusit sa explice cum s-a stins atat de brusc aceasta civilizatie extrem de complexa si rafinata, pana si originea etruscilor ramanand un mister.
Cum a devenit Bizantul capitala Imperiului Roman sub Imparatul Constantin cel Mare
Dupa ce Diocletian a abandonat Roma petru a se muta la Nicomedia (Bitinia, Asia mica), iar Milano devenea din ce in ce mai avantajat in fata Romei, datorita pozitiei sale strategice (aflat aproape de Rin si Dunare) Orasul etern a primit inca o lovitura uriasa, atunci cand, in 326, Imparatul Constantin cel Mare, a hotarat sa se indeparteze definitiv de Roma, mutand capitala imperiului la Bizant (Byzantium-nume latin/Byzantion-nume grecesc). Constantin dorea sa construiasca o noua capitala care sa ii poata purta numele. A ales astfel Bizantul, locul unde Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius, fostul adversar al lui Constantin se baricadase fara succes, oras pe care l-a marit si infrumusetat, schimbandu-l radical.
Cum a inceput procesul de romanizare a Daciei
Primele legaturi intre poporul dac si poporul roman au loc cu mult timp inainte de cucerirea Daciei de catre romani, chiar mai devereme de domnia lui Burebista, realizandu-se astfel premisele care aveau sa faciliteze mai tarziu romanizarea. Se stie ca aceste legaturi au continuat sa existe si in vremea lui Decebal, atunci cand incepe efectiv procesul de romanizare, initiat de Traian dupa razboiul din 101-102. Dupa romanizarea, prin impunerea legilor, limbii si organizarea foartea stricta in vederea castigarii viitorului conflict intre daci si romani, partii de campie a Daciei, pe care Decebal a cedat-o dupa acest razboi, se trece, mai tarziu, dupa victoria decisiva a lui Traian din 106, la romanizarea unui teritoriu mult mai vast din Dacia, o alta parte a teritoriului ramanand in afara puterii Romei.
Razboiul aurului 105-106: Lupta dintre daci si romani – Victoria lui Traian impotriva lui Decebal
Dupa victoria din 102, Traian s-a intors la Roma, unde a primit titlul de Dacicus Maximus si a folosit banii din tributul pe care nu trebuia sa il mai plateasca Daciei facand cheltuieli pentru popor, daruind fiecarui cetatean cate 650 de dinari si organizand lupte cu gladiatori si prizonieri capturati in Dacia.
Razboiul aurului 101-102: Lupta dintre daci si romani – Traian impotriva lui Decebal
Cauzele si pretextele razboiului dintre daci si romani
Cand si-a dat seama ca finantele Imperiului Roman erau intr-un punct delicat, Traian s-a vazut in fata unei decizii dificile: de a continua sa caute solutii sau sa atace Dacia, pentru a pune mana pe minele de aur ale lui Decebal. Cum este deja bine cunoscut, Traian a ales varianta a doua.
Dictionar mitologic – Zeii la etrusci, romani si greci
Alpan – zeita lumii subterane si a dragostei sexuale
Apollo – zeul soarelui,
medicinii, agriculturii, al poeziei, conductorul muzelor. Are origine greaca,
iar la etrusci era cunoscut cu numele de Aplu
Artha – demon etrusc
al mortilor
Moda in Roma antica: vestimentatia romanilor / cum se imbracau si aratau romanii
Hainele femeilor si barbatilor in Roma Antica
Vestimentatia romanilor nu era foarte diferita imbracamintea etrusca sau
greaca: pe langa toga, care in primele secole era o bucata de panza adaptabila
pentru toate utilizarile, ce mai apoi se transforma in mantia drapata lunga si
alba, in care ii vedem imbracati pe mai marii Romei, in reprezentarile lor de
pe statuii si monezi, mai erau tunica, scurta si foarte practica, paliul, un
fel de manta si pelerina.
Viata economica la Roma in vremea lui Iulius Cezar
Iulius Cezar este probabil unul dintre cele mai cunoscute personaje ale
istoriei lumii. S-a remarcat prin actiunile sale deosebite fiind un mare general al
armatei romane, un mare lider al lumii antice, prin faptul ca a pus capat
republicii, devenind dictator si chiar prin celebra sa moarte, fiind asasinat
de cei care ii erau, nu cu mult timp inainte, alaturi. Vom vedea in continuare
ce schimbari au avut loc din punct de vedere economic in perioada de glorie a
lui Cezar.
Crestini persecutati si ucisi in chinuri groaznice. Cum a inceput totul?
Dupa incendiul care lovise Roma, Nero s-a gasit in fata unor acuzatii
ingrozitoare, care nu mai incetau. S-a vazut deci nevoit sa ia masuri pentru a
le pune capat, iar astfel s-a transmormat in acuzator, aratand cu degetul spre
crestinii din oras. Unele teorii afirma ca aceasta idee de a-i acuza pe
crestini a venit de la nimeni alta decat Poppea, care la vremea respectiva avea
un grup de prieteni evrei.
Claudius: Un spectacol cu 20.000 de condamnati la moarte
Claudius a ajuns imparatul Imperiului Roman in anul 41, urmandu-l la tron pe
nepotul sau Caligula. In trecut Claudius
nu fusese tinut prea mult la punct cu treburile din imperiu, fapt datorat unor
defecte fizice ale sale, dar si unei timiditati destul de mare pe care o avea
acesta. Ajuns la tron, acesta a uimit lumea prin abilitatile sale de scriitor si
conducator. A fost vazut ca o persoana plina de umanitate si justitie, datorita
lui fiind construite multe apeducte si strazi.
Povestea lui Spartacus – printul gladiator si a treia rascoala a sclavilor
Pana la Spartacus luptele contra
sclavilor, nu erau ceva iesit din comun in lumea romana, insa lucrurile au luat
o intorsatura diversa atunci cand printul din Tracia, care luptase in linie
secunda de partea armatei romane, s-a vazut nevoit sa lupte.
Nero: de la uciderea mamei sale la incendierea Romei
Din cate se pare Nero dorea ca numita Poppea Sabina sa devina amanta sa.
Cum legile decentei din acele timpuri cereau ca ea sa fie casatorita, Nero ii
cere lui Marcus Salvius Otho sa se casatoreasca cu ea. Tacit povesteste ca Poppea era o femeie
extrem de frumoasa si inteligenta, careia nu-i lipsea nimic in afara de
onestitate. In aceste conditii Otho se indragosteste de ea si refuza sa ii faca
pe plac lui Nero, care dupa amenintari si presiuni si vede constrans sa anuleze
nunta si sa il trimita pe Otho sa guverneze indepartata provincie Lusitania
(aflata in Portugalia). Poppea era o
femeie ambitioasa si a inceput sa ii
ceara lui Nero sa o faca imparateasa, in conditiile in care Nero era casatorit
si avea o relatie rece cu sotia sa. Claudia Octavia, sotia lui Nero, era iubita
de popor si de pretorieni, era protejata de Seneca, de Burro si mai ales de Agrippina
Minor Iulia (mama lui Nero). Poppea, pentru a obtine ceea ce dorea, il impinge
pe Nero sa elimine obstacolul principal – sa isi ucida propria mama.
Latinitate - Romulus – legendarul fondator al Romei – Rapirea sabinelor
Romulus, fondatorul Romei, este primul dintre personajele legendare ale
istoriei orasului. Povestile il descriu ca pe un rege drept, luptator puternic
si, cel mai important, fiu de zeu. Originea sa divina il insoteste in toate
actiunile sale: uciderea fratelui sau, rapirea sabinelor, inaugurarea de temple
sacre. Actiunile sale nu se supuneau limitelor umane de justitie, pentru ca
actiunile sale erau mereu “drepte”, el fiind un zeu, si prin urmare superior
judecatii umane.
Constiinta nationala, religie si emancipare politica in Transilvania
Trecerea
Transilvaniei sub stapanire Imperiului Habsburgic a modificat statutul politic
al principatului, caruia i s-a limitat autonomia interna. Locul principelui a
fost luat de un guvernator numit de imparat.
Curtea de la
Viena a reprezentat speranta unui sprijin pentru obtinerea drepturilor politice
pe care autoritatile locale si nobilimea maghiara refuzau sa le acorde
romanilor.
Prevederile
Diplomei Leopoldine din 1701, care acorda drepturi civile romanilor trecuti la
greco-catolicism, nu au fost aplicate. Principalul avantaj al unirii cu
biserica romano-catolica a fost doar ameliorarea situatiei economice a clerului
unit.
In prima jumatate
a secolului al XVIII-lea, in lipsa unei nobilimi nationale, lupta romanilor
pentru drepturi politice a fost condusa mai ales de cler.
Revolutia de la 1848 - 1849 Moldova, Tara Romaneasca, Transilvania, Banat, Bucovina
In 1848 intreaga Europa este
cuprinsa de miscari revolutionare care isi propuneau reforme deocratice si
intarirea rolului burgheziei ca forta politica. Incadrandu-se acestui proces,
elita politica romaneasca trece la reformarea societatii dupa modelul
revolutiilor europene.
Romanitatea romanilor: 101-106. Luptele lui Traian impotriva dacilor lui Decebal. Cucerirea Daciei de catre romani
Traian a pronit
razboi impotriva dacilor, pe care ionienii ii numesc “dakoi”, dupa cum spune
Apian in cartea a douazeci si treia a Istoriei romane, dorind sa ii pedepseasca pe acestia pentru ca refuzau sa mai plateasca tributul anual. Asadar Decebal, conducatorul dacilor, afland de expeditia initata de Traian impotriva
neamului sau, s-a temut, caci cunostea priceperea acestuia in activitatile militare. Si incingandu-se lupta intre ei, romanii au ucis
multi adversari, dar nu mai putini si dintre ai lor au fost raniti.
Razboaiele balcanice: Tratatul de la Bucuresti
Bucurestiul avea sa fie gazda delegatiilor de pace pe 30
iulie 19113. Venizelos conducea delegatia Greciei, Nikola Pašić delegatia
Serbiei, Muntenegru era reprezentat de Janko Vukotić, iar Titu Maiorescu conducea delegatia
Romaniei. Prin intermediul ambasadorilor lor la Bucuresti, Marile Puteri au
fost prezente in discutiile de pace, avand o mare influenta, fara insa a
domina. Romania a respins cerinta otomanilor de a participa, sustinand ca
probleme discutate priveau doar aliatii din Balcani, lasand astfel Bulgaria sa
discute direct cu ei. Delegatii au fost de accord cu incetarea focului pentru 5
zile, incepand cu ziua urmatoare.
Razboaiele balcanice: Interventia Romaniei
Vazand posibilitatea de a realiza aspiratiile privind Dobrogea, Romania incepe
mobilizarea de razboi pe 5 iulie 1913. Armata Romana era la vremea respectiva
bine echipata, avand efective pe timp de pace de 6.149 ofiteri si 94.170 de
oameni inrolati, numarul putand ajunge, in urma mobilizarii pe timp de razboi,
la 417.720 de oameni. Facand parte din Tripla Alianta, Romania avea cea mai
mare parte a armelor fabricate de catre firma germana Krupp.
Razboaiele balcanice: Disputa dintre Romania si Bulgaria
Dupa succesele
Bulgariei impotriva Otomanilor, care au schimbat raporturile de putere din
regiune, Romania s-a vazut in situatia de a cere Bulgariei compensatii,
privindu-se ca un “jandarm al Peninsulei Balcanice” si dorind sa se asigure ca
va ramane singura putere importanta din regiune.
Problema nu a
fost trecuta cu vederea de catre bulgari, iar in ajunul razboilui, in vara lui
1912, guvernul de la Sofia a incercat sa ajunga la un fel de pace cu cel de la
Bucuresti, fiind preocupat de o posibila alianta intre Romania si
Austro-Ungaria si de prietenia cu Imperiul Otoman.
Basarabii - mari voievozi, domni si singuri stapanitori in "Ungrovlahia"
La inceputul secolului al XIV-lea este atestata ca stat Valahia nord-dunareana. Izvoarele mentioneaza titlurile conducatorului acestui stat: mare voievod (conducator militar) si domn (lat. Dominus), stapan al tarii.
Dacii in vremea lui Burebista
Strabon a oferit informatii de o valoare inestimabila privind dacii de pe vremea lui Burebista. Fara Strabon si fara cunoscutul decret al dionispolitanilor in onoarea lui Acronion, reconstituirea istoriei dacilor din acea perioada ar fi de-a dreptul imposibila.
Tarile Romane si diplomatia in secoulul al XVII-lea
Secolul al
XVII-lea a reasezat raporturile intre marile puteri. In acelasi timp, la
hotarele Tarilor Romane au aparut noi pericole. In lupta pentru suprematie
politica s-a afirmat o nuoa putere, Rusia. Astfel, teritoriul romanesc intrase
in zona de influenta a patru puteri : Imperiul Habsburgic, Polonia, Poarta si
Rusia.
Spiru Haret si modernizarea invatamantului romanesc
Spiru Haret (1855-1912) s-a nascut la Iasi, in familia unui functionar. A fost bursier al Liceului Sf. Sava si student la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. In 1878, a obtinut la Paris, unde se afla ca bursier, titlul de doctor in stiinte matematice.
Fiscalitate si taxe in Tarile Romane
Pana la inceputul
secolului al XVII-lea, visteria nu cunostea decat doua feluri de contribuabili:
proprietari si rumani. Birul celor dintai era garantat prin mosia lor, care in
caz de neplata era vanduta ori luata domneasca; pentru al rumanilor era
raspunzator proprietarul. Intreg sistemul nostru fiscal de atunci era intemiat
pe principiul responsabilitatii colective:
Elemente despre viața lui Neagoe Basarab domnul Țării Românești
1482
(?) Anul probabil de naștere al lui Neagoe Basarab după unii cercetători ai vieții
și operei sale. „În Muntenia vine la tron, după Vlad Călugărul, un domn înțelept,
pașnic și drept: Radu cel Mare(1495—1508). N-a purtat războaie, a dorit pacea și
s-a ocupat îndeosebi de treburile bisericești și culturale. Astfel, el a chemat
la sine pe Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, și, cu ajutorul lui, a
reorganizat biserica munteană, hotărând ca, pe lângă mitropolia, cu reședința
la Argeș — se va muta la Târgoviște, așa cum voise Nifon, abia pe vremea lui
Neagoe Basarab, în 1517 —să fie și doi episcopi: unul la Buzău și celălalt în
Oltenia, la Râmnicu Vâlcea.“(C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria românilor).
Hellanicos despre daci
Despre
Hellanicos: S-a nascut la Mitilene si a trait in prima jumatate a secolului al
V lea i.e.n, fiind ceva mai tanar decat Herodot. Hellanicos a aunat mituri si
legende, pe care le-a randuit in mai multe scrieri, fie dupa genealogii, fie
upa tinuturi si epoci. Un loc deosebit, pentru istoria tarii noastre, il are
opera sa numita Obiceiuri barbare, in care a cules stiri despre traiul populatiilor
negrecesti. Din toate scrierile sale s-au pastrat doar cateva franturi. Editia:
FgrHist, I, p. 125-126.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)