Razboiul aurului 101-102: Lupta dintre daci si romani – Traian impotriva lui Decebal

Cauzele si pretextele razboiului dintre daci si romani

Cand si-a dat seama ca finantele Imperiului Roman erau intr-un punct delicat, Traian s-a vazut in fata unei decizii dificile: de a continua sa caute solutii sau sa atace Dacia, pentru a pune mana pe minele de aur ale lui Decebal. Cum este deja bine cunoscut, Traian a ales varianta a doua.

Dar atacarea Daciei nu era un lucru simplu, deoarece dacii si romanii erau in pace din momentul in care Dominitian l-a recunoscut pe Decebal ca suveran independent si a acceptat sa-l plateasca in schimbul unui ajutor miliar constant contra barbarilor.

Traian a decis deci sa se inteleaga cu popoarele germanice si sa isi intareasca infrastructura de transport si comunicatii pentru a putea ataca Dacia mai tarziu. Pe langa aceste tactici, Traian facea tot posibilul pentru a castiga simpatia romanilor, facand cheltuieli importante si punand si mai mult finantele statului intr-o pozitie dificila.

Pe de alta parte, Decebal nu era regele pasnic al unei tari norocoase, ci dimpotriva era un suveran viclean si ambitios, cu dorinta de a-si largi autonomia si puterea, dorind sa aiba forta de a supune Imperiul Roman. Decebal organizase Dacia in mod eficient reusind sa corupa constructori romani cu sume uriase pentru a construi cetati si mercenari pentru a antrena si intari armata. La fel ca Traian, si Decebal a cautat aliati externi, facand aliante cu sarmatii (din nord-est) si burii (din nord-vest/zona de nord a Carpatilor). In aceste conditii, Traian il privea pe Decebal ca pe un aliat extrem de puternic si bogat, care il putea pune intr-o situatie dificila si impotriva caruia trebuia sa ia masuri.

Cand conflictul a izbucnit in 101, pretextele au fost insa altele: Dacii ii acuzau pe romani ca nu au platit sumele anuale datorate, iar romanii acuzau faptul ca Decebal facea cereri mult prea arogante.

Intrarea romanilor in Dacia si desfasurarea luptei dintre daci si romani

Se spune ca la inceputul razboiului Traian avea la dispozitie 80.000 de oameni, pentru ca numarul sa urce la 100.000 in anul urmator. Romani au trecut Dunarea folosind barci uriase, in timp ce dacii se retrageau spre munti, fiind pregatiti pentru o lupta de gherila.

Primele victorii au fost ale romanilor, iar cu sosirea iernii si apoi a primaverii, acestia ramaneau in avantaj clar. Cand Dunarea s-a dezghetat Traian a venit cu trupe noi din Panonia, castigand in fata sarmatilor si capturand unele triburi dacice care fugeau impreuna cu bogatiile lor. In 102 Sarmizegetusa, capitala dacica plina de bogatii, cade, iar razboiul se incheie.

Tratatul de pace prevedea declararea vasalitatii dacilor catre romani, cedarea unei parti din teritoriu si distrugerea cetatilor. Traian cucerise partea de campie a Daciei, in timp ce Decebal se retrasese in munti, acolo unde se afla aurul pentru care incepuse Traian lupta, era clar deci ca ostilitatile nu aveau sa se termine acolo. Perioada pana la al doilea razboi daco-roman, a fost folosita de Traian pentru a intari si mai mult infrastructura atat de necesara unei vast imperiu aflat in expansiune.