Povestea lui Spartacus – printul gladiator si a treia rascoala a sclavilor

Pana la Spartacus luptele contra sclavilor, nu erau ceva iesit din comun in lumea romana, insa lucrurile au luat o intorsatura diversa atunci cand printul din Tracia, care luptase in linie secunda de partea armatei romane, s-a vazut nevoit sa lupte.

Impreuna cu un grup de camarazi fugise din tabara romana, devenind talhar. Fiind capturat de romani, avea sa ajunga gladiator, aparandu-si viata in arena pentru a distra plebea. Puternicul si mandrul Spartacus avea sa devina o atractie de prima clasa pentru spectatorii de la Circo Massimo. A fost trimis deci sa invete cum sa fie gladiator la o scoala de antrenament din Capua, unde se antrenau impreuna cei mai puternici si frumosi prizonieri capturati in Gallia, Germania si Tracia. La aceasta scoala a pornit o revolta, care desi parea sa fie oprita de catre gardienii supraveghetori, s-a terminat cu fuga gladiatorilor, dupa ce acestia i-au ucis pe supraveghetori.

La inceput grupul era format din doar 74 de oameni, gladiatori bine antrenati, care traiau din furturi facute in jurul orasului si care nu erau dispusi sa-si vanda pielea usor. Nucleul initial s-a largit rapid incorporand alti sclavi si toti cei care aveau conturi de reglat cu justitia romana. Dupa un an, in 72 i.Hr. grupul avea 70.000 de persoane inarmate, avand chiar si cavalerie. Acest lucru a fost posibila datorita unor indraznete atacuri asupra punctelor de control romane, care erau neprotejate. Astfel, rebelii lui Spartacus au reusit sa isi procure arme. Mai mult, sclavii din regiune au adus si ei alte arme, dupa ce isi masacrau stapanii si hotarau sa se uneasca armatei rebele.

Liderii rebeliunii erau Spartacus, Crixus si Enomaus, insa adevaratul comandant era Spartacus, care era venerat de catre oamenii sai, unii dintre ei avand credinta ca printul trac poseda capacitati profetice. Primele lupte dintre Spartacus si trupele romane s-au terminat toate cu victoria nobilului gladiator. Victoriile lui Spartacus s-au datorat in parte si fricii pe care o aveau soldatii romani fata de gladiatori, pe care ii vazusera de multe ori castigand in arena. Un eveniment de aminint este cel in care soldatii lui Publio Varinio, pretorul care a fost trimis initial a rezolve problema revoltei, s-au speriat atat de tare de gladiatori incat au fugit de pe campul de lupta si nu s-au oprit decat cand au ajuns la casele lor.

Trupele lui Spartacus se miscau dinspre sud spre nord, acesta incercand sa treaca Alpii pentru a-si duce oamenii inapoi in tarile lor de origine, distrugand treptat orice armata ar fi iesit in calea lor.

Opinia publica din lumea romana, in special orasele cea din orasele cucerite de rebeli(Cosenza, Turi, Metaponto, Nola, Nocera), era de parere ca revolta trebuia lovita decisiv. Licinio Crasso, care el insusi fusese afectat de revolta, a primit rolul de a-l opri pe Spartacus, si face cheltuiele insemnate pentru a pune pe picioare o armata.

Crixus, gladiatorul de origine celta, nu impartasea dorinta lui Spartacus de a-si trimite oamenii acasa, iar alaturi de el mai erau alti oameni, care amenintau sa se desparta de trupa lui Spartacus si sa continue impreuna lupta, unii pentru ca nu aveau o alta tara unde sa mearga, fiind sclavi nascuti in peninsula, altii fiind increzatori ca pot castiga intreaga putere.

Spartacus se vede astfel constrans sa schimbe tactica si sa se indrepte de la nord spre sud, pornind de la Modena si mergand de-a lungul Marii Adriatice, ajungand la litoraul Marii Ionice. Ajuns in acest punct Spartacus dorea sa mearga la Roma pentru a transa definitiv problema, insa soldatii sai l-au convins sa mearga mai la sud, pana in Calabria, pentru ca apoi sa treaca marea in Sicilia, pentru a extinde revolta. Ajunsi in Calabria oamenii lu Spartacus au asteptat in van navele pirate care trebuiau sa ii duca in Sicilia, piratii fiind speriati si corupti de catre soldatii lui Licinio Crasso. Crasso ii pregatea astfel o capcana lui Spartacaus, dorind sa ii distruga trupele pe drumul de intoarcere. Spartacus apeleaza la forta, iar intr-o noapte fara luna lanseaza un atac surpriza asupra celui mai slab punct al inamicului, reusind apoi sa scape.

  Lupta lunga punea la incercare armata lui Spartacus, care nu avea puncte sigure de aparare, protectie pentru iarna, aprovizionare si mai era si macinata de conflicte intre diferitele grupe nationale. Grupuri de celti si germani mergeau pe cont propriu inainte, pana cand erau ajunsi di urma de romani si invinsi. Lupta decisiva se apropria. Inainte de batalie Spartacus si-a ucis propriul cal in fata soldatilor, pentru a arata ca nimeni nu mai putea sa abandoneze lupta, era victoria sau moartea. Lupta a fost grea. Spartacus, desi era lovit la game, a luptat corp la corp cu romanii, care se apropiau tot mai mult. Totul s-a sfarsit cu un masacru: 60.000 de rebeli, inclusiv Spartacus, au ramas pe campul de lupta, in timp ce 6.000 de rebeli au ajuns prizonieri, fiind crucificati apoi pe via Appia, aceasta fiind pedeapsa pentru sclavii fugari.