Roma a avut parte de multe schimbari in vremea lui Cezar: se spune ca
dictatorul a gasit un oras de caramizi si a lasat unul de marmura. Cezar a
dezvoltat conceptul unei metropele imperiale si a pus bazele dezvoltarii
urbanistice care avea sa aiba loc mai tarziu sub Augustus Octavian.
In aceasta perioada s-au investit foarte multi bani in constructia de vile,
poduri, strazi, monumente si alte lucrari publice. O buna parte din aceste
resurse investite veneau din teritoriile cucerite(Macedonia, Asia Minor,
Africa, Spania, Galia, Creta, Sicilia, Sardinia etc.).
Un fenomen timpic al secolului I i.Hr. era reprezentat de investitiile
imobiliare: preturile avand parte de o crestere accelerata. O casa cumparata cu
cateva zeci de mii de dinari in Palatino, cea mai scumpa zona din vreama
respectiva, putea valora in cativa ani cateva milioane.
Averea lui Cezar a inceput sa se formeze dupa ce el a inceput cariera politica,
pana in acel moment el avand datorii de cateva milioane de dinari catre
prieteni si banci. Victoriile sale i-au largit patrimoniul considerabil, el
castigand mult din prazile de razboi. In cazul averilor confiscate erau facute
multe jocuri, ele fiind transferate de la o persoana la alta, schimbandu-si
valoarea, dupa criterii care nu aveau nimic de a face cu realitatea economica.
Un exemplu este cel al averii lui Pompei, care a fost vanduta pentru o suma
derizorie de 50 de milioane, pentru ca mai tarziu Sentaul sa ii ofere fiului
acestuia o indemnizatie de 70 de milioane. Cand a devenit dictator, averea
statului a devenit practic averea sa personala. Cezar a creat un exemplu care
avea sa fie urmat de multi, punand mana pe resurse uriase si platind soldati
care sa ii apare interesele.
In anul 46 i.Hr., pentru prima data dupa incercarea esuata din 217 i.Hr.,
sunt realizate monede din aur in valoare de 25 de dinari, ce reprezentau o
valoare de 12 ori mare decat cea a unui argint. Se estimeaza ca dupa triumfurile
lui Cezar au fost distribuite monede de argint in valoare de 200 de milioane de
dinari, la care se adauga monedele proaspat realizate, din aur, in valoare de
20 de milioane de dinari.
Abundanta de moneda face ca dobanzile incasate de banci sa se reduca de la
12% la un minim de 4%, pentru cetateni. In cazul strainilor si a celor din
provinciile cucerite, dobanda ramanea mereu la 12%. Sume importante au fost
atunci imprumutate de catre banci si privitati la orase si personaje bogate din
orient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu