Razboaiele balcanice: Disputa dintre Romania si Bulgaria

Dupa succesele Bulgariei impotriva Otomanilor, care au schimbat raporturile de putere din regiune, Romania s-a vazut in situatia de a cere Bulgariei compensatii, privindu-se ca un “jandarm al Peninsulei Balcanice” si dorind sa se asigure ca va ramane singura putere importanta din regiune.

Problema nu a fost trecuta cu vederea de catre bulgari, iar in ajunul razboilui, in vara lui 1912, guvernul de la Sofia a incercat sa ajunga la un fel de pace cu cel de la Bucuresti, fiind preocupat de o posibila alianta intre Romania si Austro-Ungaria si de prietenia cu Imperiul Otoman.

In acelasi timp, primul ministru, Titu Maiorescu, a replicat evaziv la abordarea bulgara spunand ca inca nu au avut loc evenimente care sa necesite o discutie, incercand astfel sa traga de timp pentru a vedea rezultatul clar al razboiului.

Cand in toamna lui 1912, victoriile Bulgariei asupra Otomanilor au devenit mai clare, Romania a trimis la Sofia o cerere prin care cerea compensatii teritoriale in nord-estul Bulgariei. Initial era cerut importantul port Silistra de pe Dunare, insa pana in ianuarie 1913, cererea s-a largit, iar Romania cerea Cadrilaterul (Partea de Sud a Dobrogei), aflata intre Turtucaia, Balcic si Marea Neagra.

Bulgarii priveau aceasta cerere ca un santaj, iar atat timp cat armata continua sa fie victorioasa pe front, ei nu aveau de gand sa cedeze teritorii. In final, insa, la 24 februarie 1913, cand armata era activa in Adrianopol si Chataldzha, in timp ce erau presati de Rusia si alte Mari Puteri sa faca concesii, si cand relatiile lor cu aliatii au devenit problematice, bulgarii au acceptat rezolve disputa cu Romania, la ambasadorul Marilor Puteri, la o conferinta la St. Petersburg. Bulgaria spera astfel ca locatia evenimentul era o asigurare ca Rusia o va proteja, in calitate de aliat traditional, ceea ce insa nu avea sa se intample.

In ciuda tendintei de a nu ceda teritorii pe criterii etnice, Bulgaria trebuia sa ajunga la un accord cu Romania. Chiar si Tarul Ferdinand al Bulgariei, a cerut cedarea teritoriului, pe care spera sa il recastige in viitor, insa guvernul bulgar a rezistat cererilor Romaniei si a cerut Rusiei sa ofere ajutor pentru indepartarea oricaror posibile interventii in forta ale Romaniei. Aceasta abordare avea sa se dovedeasca gresita pentru politica externa bulgara. Disputele Bulgariei cu Grecia si Serbia, in privinta Macedoniei, cereau o frontiera nordica fara probleme. Refuzul Bulgariei de a ceda Sudul Dobrogei, avea sa o coste Macedonia, cand Romania a intrat in Al doilea Razboi Balcanic, de partea Greciei si Serbiei.