1482
(?) Anul probabil de naștere al lui Neagoe Basarab după unii cercetători ai vieții
și operei sale. „În Muntenia vine la tron, după Vlad Călugărul, un domn înțelept,
pașnic și drept: Radu cel Mare(1495—1508). N-a purtat războaie, a dorit pacea și
s-a ocupat îndeosebi de treburile bisericești și culturale. Astfel, el a chemat
la sine pe Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, și, cu ajutorul lui, a
reorganizat biserica munteană, hotărând ca, pe lângă mitropolia, cu reședința
la Argeș — se va muta la Târgoviște, așa cum voise Nifon, abia pe vremea lui
Neagoe Basarab, în 1517 —să fie și doi episcopi: unul la Buzău și celălalt în
Oltenia, la Râmnicu Vâlcea.“(C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria românilor).
1501 dec.
25—1509 iun.19 Neagoe Basarab îndeplinește funcția de mare postelnic în Țara
Românească.
1508 În
vremea aceasta, se ridică în Oltenia o familie boierească puternică, aceea a
Craioveștilor. Întemeietorul familiei este Neagoe de la Craiova; fiii lui,
Barbu, Pârvu, Preda și Radu, ajung să ocupe cele mai înalte dregătorii, în
primul rând bănia oltenească , și au o influență considerabilă asupră
treburilor publice. El ajută, în 1508, pe o rudă a lor, Neagoe, să ocupe
tronul“ (C. C. Giurescu,D. C. Giurescu,Istoria românilor).
1510 apr.
24—1511 nov. 28 Neagoe Basarab îndeplinește funcția de mare comis în Țara Românească.
1512 Cu ajutorul boierilor Craiovești, Neagoe
Basarab ajunge domnitor al Țării Românești:„Neagoe Basarab era fiul nelegitim
al lui Țepeluș Basarab din ramura Dăneștilor, înlocuit în domnie de Vlad
Călugărul, tatăl lui Radu cel Mare Basarab din ramura lui Mircea cel Bătrân. Se
pare că mama sa, Neaga, s-a căsătorit cu vornicul Pârvu Craiovescu care l-a
adoptat, căci izvoarele istorice spun că era „nepotul banului Barbului
Craiovescu, feciorul Pârvului“, însă adaugă: „Iar așa îl numea că este fecior
de domn“. Desigur, adoptând un fecior de domn dintr-una din cele două ramuri
ale dinastiei, Craioveștii voiau să câștige ascendență asupra celeilalte
ramuri, să-și întărească, în eventualitatea urcării pe tron a lui Neagoe, poziția
politică. Radu cel Mare fusese un domnitor evlavios (tatăl său secălugărește de
tânăr), dar murise afurisit de patriarhul Nifon.Este limpede că acesta se
încumetase să mustre pe domn fiindcă avea sprijinul Craioveștilor, care
încredințaseră lui Neagoe sarcina de socotitor (un fel de secretar) al
patriarhului. În Viața patriarhului Nifonse spune că Neagoe era totodată un
ucenic,„fiul sufletesc“ al patriarhului, „a cărui învățătură și hrană sufletească
dorea întotdeauna s-o primească“.Noul domn, Mihnea, fiu el însuși nelegitim al
lui Vlad Țepeș(cronica îl dă drept „feciorul Dracii, armașul din Mănești“),
intră în conflict cu Craioveștii, care, cu ajutor turcesc îl gonesc
înTransilvania. Neagoe, acum vătaf de vânători, surprinde la Cotmeana pe fiul
lui Mihnea, Mircea, și-l alungă de asemenea din țară. La tronul Țării Românești
vine Vlad cel Tânăr, fratele mai mic al lui Radu cel Mare, sub care Neagoe
ajunge comis, bucurându-se mereu de sprijinul Craioveștilor. Aceștia însă încep
să fie concurați la curte de cumnatul domnitorului, Bogdan, autorul destituirii
lui Nifon, care „ațâță — scrie cronica — pe domn cu mânie asupra Craioveștilor,
zicând că Neagoe iaste fecior de domn și-l vor scoate din domnie“. Vlăduț
convoacă pe Craiovești și-i pune să jure că Neagoe nu e fiu de domn, amenințând,
în cazul confirmării, că leva tăia nasul sau le va scoate ochii. Craioveștii
jură formal, dar apoi fug peste Dunăre, se întorc cu ajutor turcesc, nimicesc
oastealui Vlăduț, iar pe el îl prind și-i taie capul, ridicând în locul lui în scaun
pe Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512)“ (Alexandru Piru,Istoria literaturii române
de la origini până la 1830).—
1512—1521
A fost un activ protector (donații de bani, odoare, venituriale unor comunități
mănăstirești de la Muntele Sinai, Ierusalim,Asia Mică, Istanbul, din Grecia și
mai ales de la Muntele Athos.Tot Neagoe a clădit vestita biserică de la Curtea
de Argeș, opera Meșterului Manole; lucrată din piatră și marmură, împodobită bogat,
ea a stârnit admirația tuturor și poate fi socotită ca una din capodoperele
arhitecturii din întreaga lume. În această biserică a fost îngropat Neagoe
(1521) (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu,Istoria românilor).„Cu sprijinul militar
otoman, Neagoe prinde pe Vlăduț,predecesorul său, și-l decapitează; la începutul
cârmuirii taie mai mulți boieri, adversari ai Craioveștilor. În exterior,
eforturile lui Neagoe — care ca domn și-a adăugat numele dinastiei, devenind astfel
Neagoe Basarab —au urmărit păstrarea păcii cu turcii —fără ca plata tributului
să însemne amestecul Porții în cârmuirea internă a statului muntean (ceea ce a și
izbutit timp de 9 ani) —precum și stabilirea de contacte cu puterile ostile
Imperiului Otoman“ (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu).
1517 —
1521 Gavriil, protosul Athosului, scrie, din porunca lui Neagoe Basarab,Viața
lui Nifon,patriarhul Țarigradului. Inițial redactată în greaca bizantină, opera
va avea traduceri în slavonă, în greaca populară, în română. Cuprinde și unele
date asupra domniilor lui Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Vlad al V-lea și
Neagoe Basarab. Aparținând genului hagiografic, lucrarea prezintă importanță
din punct de vedere istoric, ceea ce a dus la incorporarea ei în textele letopisețelor
Țării Românești, și din punct de vedere literar, datorită unor pitorești
descrieri de locuri din Țara Românească și unei interesante galerii de portrete
de domnitori, între care se distinge cel al lui Neagoe Basarab.
1518
(19)—1521 cca în acești din urmă ani ai domniei lui Neagoe Basarab sunt
redactate Învățăturile bunului credincios lo Neagoe, voievodul țării
Ungro-Vlahiei care le au învățat pre fiu-său Theodosie vodă, operă parenetică în
care izvoarele bizantine și slave se topesc într-o formă artistică originală desăvârșită.
1520
După sfințirea bisericii din Târgoviște, Neagoe Basarab mută înacest oraș
sediul mitropoliei Țării Românești. Noua mitropolie devine centrul cultural al țării.
Aici se vor tipări o serie de cărți pentru românii din toate provinciile și
pentru întreg Răsăritul ortodox.
1521 Sept.
15 Moare Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512—1521), autor al Învățăturilor(1518
<19> 1521 cca.) adresate fiului său Theodosie, sprijinitor al culturii
românești, ctitor al bisericii episcopale de la Curtea de Argeș“ (Mihai Moraru,
în Dicționar cronologic, Literatura română).„Domnia de zece ani a lui Neagoe
Basarab a continuat politica de centralizare a statului feudal din vremea lui
Radu cel Mare.Autoritar cu boierii facțiunile adverse Craioveștilor (a tăiat
capul lui Bogdan, a călugărit cu forța pe logofătul Blagodescu și a însemnat la
nas pe un pretendent la tron), Neagoe scria sibienilor pe un ton trufaș: „O să
vedeți că sunt domnitor destoinic și arețara aceasta domnitor“, iar
brasanvenilor chiar amenințător: „Voi face Țara Bârsei aga și tatăl său, țepeluș,
pe negustorii necinstiți,spânzura pe hoți, ceea ce nu l-a împiedicat, ca și pe Ștefan
cel Mare (prezentat de Ureche ca vărsător impulsiv de sânge, dar și sfânt), să
fie un domnitor religios, cel mai mare ctitor al perioadei feudale („ctitor a
toată Sfetagoră“ îl numește Gavril protul).
Dragostea
pentru cultură și rafinamentul artistic al lui Neagoe Basarab se deduc nu numai
din faptul că a patronat tipărirea Evangheliarului slavon al lui Macarie și a
construit acea capodoperă de arhitectură care este Biserica episcopală a Curțiide
Argeș, dar și din veșmintele pe care le purta (brocart roșu,cusut cu vulturul
de aur bicefal bizantin, coroană imperială debazileu). Comanda de la Brașov o
blană de viezure, una de helgeși un colier de mărgăritare și respingea ironic o
cădelniță de argint,lucrată la Sibiu în mod necorespunzător. Poetul grec de la
curteasa, Maximos, Trivalis, îl numea într-o epigramă „divinul“ și-l așeza în
palatele Olimpului. Întreținea pe chirurgul raguzan Hieronim.Trimitea dogelui
Veneției un cal în valoare de 200 ducăți, iar papei Leon X, patronul lui
Michelangelo, îi cerea în 1519 să-i socotească legați de el, pe fiul său
Theodosie și pe supușii săi, „prin alianță perpetuă“ cu biserica romană. Învățăturile,
scrise de-a lungul a mai mulți ani, au analogii înliteratura bizantină (Învățăturile
lui Vasile Macedoneanul cătrefiul său Leon, De administrando imperio a lui
Constantin Porfirogenetul) și slavă (Învățăturile cneazului rus VladimirMonomah
către fiii săi).Cam în aceeași vreme cu Neagoe,secretarul florentin Niccolo
Machiavelli compune vestita sa operă Principele ,Izvoarele lui Neagoe, câte au
putut fi identificate (unele apar citate), sunt în primul rând Biblia(în
special Cartea întâi și a doua a lui Samuel, Cartea întâi și a doua a
regilor,Cartea a doua a cronicilor), apoi scrieri mistico-ascetice ca Umilința
lui Simeon cel Nou, Scara lui Ivan Scărariul, Dioptralui Filip Solitarul,
Omiliile lui Ioan Zlatoust, Cuvintele lui Efrem Sirul, Cuvintele lui Atanasie
Alexandrinul, în sfârșit hagiografiiși cărți populare ca Viața Sf. Constantin,
Varlaam și Ioasaf, Al-exandria, Fiziologul. Neagoe Basarab a murit în ziua de
15 septembrie 1521. Theodosie,care i-a urmat la tron, a domnit mai puțin de
patru luni și a aiurit la Constantinopol. Alți doi frați, Petru și Ion și o
fată, Anghelina,muriseră înainte, iar Stana și Ruxandra au devenit soțiile lui
Ștefăniță al Moldovei și respectiv Radu de la Afumați. Ca în legenda meșterului
Manole, pierit după zidirea bisericii episcopale de laCurtea de Argeș, Învățăturile
lui Neagoe Basarab către fiul săuTheodosie și-au nimicit autorul, ajungând a fi
socotite (pe nedrept)o scriere pseudoepigrafă, anonimă“ (Alexandru Piru,Istoria
literarurii române de la origini până la 1830). „Problema autenticității.
Oricare altă operă a literaturii române ar putea fi prezentată începând cu
personalitatea autorului și cu epoca reflectată. În cazul Învățăturilor lui
Neagoe Basarab, tocmai acesteaformează, de mai bine de un secol, obiectul unor
contestații ce nu par să fi luat sfârșit. .Un scurt istoric al problemei poate
arăta însă cum scepticismul de care a avut parte opera lui Neagoe Basarab a îmbrăcat,
de-a lungul a 125 de ani, forme variate și a implicat probleme adiacente însemnate.
Învățăturile
lui Neagoe Basarab către fiu său Theodosie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu