Tarile Romane si diplomatia in secoulul al XVII-lea

Secolul al XVII-lea a reasezat raporturile intre marile puteri. In acelasi timp, la hotarele Tarilor Romane au aparut noi pericole. In lupta pentru suprematie politica s-a afirmat o nuoa putere, Rusia. Astfel, teritoriul romanesc intrase in zona de influenta a patru puteri : Imperiul Habsburgic, Polonia, Poarta si Rusia.

Dupa domnia lui Mihai Viteazul, Poarta a inteles ca pentru mentinerea stabilitatii in Tarile Romane se impunea respectarea statutului lor de autonomie. Desi initial obligatiile Tarilor Romane au fost reduse simtitor, catre sfarsitul secolului ele au sporit din nou. In 1658 cetatile Lugoj, Ineu si Caransebes, Tinutul Halmagiului si zona muntoasa a Banatului au fost anexate pasalacului Timisoarei, iar doi ani mai tarziu lua fiinta pasalacul Oradei.

In aceasta perioada, domnii Tarilor Romane nu sunt, cu cateva exceptii – Vasile Lupu, Matei Basarab, Radu Mihnea, Dimitre Cantemir, Constantin Brancoveanu – personalitati proeminente. Continua amestecul Portii in numirea domnitorilor romani.

Diplomatia a ramas cea mai importanta activitate. In timpul domniilor lui Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I si II, Transilvania a initiat cateva incercari ded alianta cu Tarile Romane in cadrul unui proiect numit Regatul Daciei. In timpul guvernarii principilor Rakoczi relatiile Transilvaniei cu Moldova si Tara Romaneasca au fost din ce in ce mai stranse, fiind favorizate si de importante legaturi culturale. In acelasi timp, dupa domnia lui Radu Serban, Poarta a renuntat la orice incercare de transformare a Tarilor Romane in pasalac.

Moldova si Tara Romaneasca treceau printr-o perioada de framantari politice si sociale determinate de conflictul dintre boierimea autohtona si elementele grecesti si levantine; acestea s-au pus la ispozitia domnitorilor, au cumparat pamant, au facut afaceri sau au obtinut dregatorii. Grecii erau socotiti cauza tuturor relelor, de aceea reactia autohtona a imbracat forme violente, mergand pana la alungarea lor. Exemplul cel mai concludent este Asezamantul di 15 iulie 1651 al lui Leon Tomsa, domnul Moldovei, care prevedea expulzarea grecilor.

In Tarile Romane a crescut puterea politica a clasei conducatoare si s-a intensificat lupta dintre grupurile de boieri – de pilda cele dintre Cantacuzini si Baleni (Tara Romaneasca).

Domnia lui Matei Basarab in Tara Romaneasca si cea a lui Vasile Lupu in Moldova au fost un exemplu de lupta impotriva grecilor. Cei doi domnitori au sprijinit cultura si, in ciuda relatiilor uneori tensionate, au pus bazele unei aliante panromanesti impreuna cu principii Transilvaniei. Mai mult, Vasile Lupu, considerandu-se un continuator al imparatilor bizantini, a sprijinit financiar Patriarhia de la Constantinopol.

In perioada 1673-1678/1683, Poarta a incercat sa introduca in Tarile Romane o noua formula politica dupa evenimentele din anul 1673 cand polonii au capturat Hotinul. Stefan Petriceicu, domnul Moldovei, si Grigore Ghica, domnul Tarii Romanesti , au trecut de partea cuceritorilor. De aceea, sultanul a impus slujbasi greci in gregatoriile Tarilor Romane. Aceasta masura a prefatat regimul fanariot, instaurat oficial abia la inceputul secolului al XVIII-lea.

Numeroasele actiuni militare desfasurate in a doua jumatate a secolului al XVII-lea – companiile otomane impotriva Poloniei si a Rusiei, asediul Vienei (1683) – au influentat regimul politic al Tarilor Romane. Transilvania a intrat sub domniatie habsburgica, iar la sfarsitul domniilor lui Constantin Brancoveanu si Dimintre Cantemir, in Tara Romaneasca si in Moldova s-a instaurat regimul fanariot.