Sfarsitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

La inceputul anului 1863, impotriva lui Cuza se contura "monstruoasa coalitie", grupare eterogena formata din liberalii radicali, in frunte cu Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti, si conservatori.
Primi erau, alaturi de cei moderati, continuatorii ideologiei de la 1848, dorind o transformare economica si sociala radicala, dupa modelul Europei Occidentale, in timp ce conservatorii doreau pastrarea traditiilor si privilegiilor epocii premergatoare revolutiei si insistau ca dezvoltarea sa se faca lent si fara schimbari radicale.

Pentru ambele grupari, Cuza ducea o politica necorespunzatoare, existau diferente ideologice si, in plus, domnul hotarase sa conduca autoritar.
Desi Cuza a reusit sa puna in aplicare ambitiosul sau program legislativ si de organizare a unor institutii moderne, pozitia i-a fost subminata de activitatea "monstruoasei coalitii". Conservatorii l-au criticat pentru reformele agrara si electorala, iar liberalii radicali i-au reprosat ca era prea moderat. Domnitorul s-a gandit la abdicare, dupa cum a marturisit in mesajul tronului din decembrie 1865.
Liberalii radicali condusi de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti au organizat lovitura de stat de la 11 februarie 1866. Cuza a semnat actele de abdicare si a plecat in strainatate, unde a murit in mai 1873.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Daca a murit in 1873 cum a putut sa abdice in 1966??? Va rog sa corectati. Cuza a abdicat la 11 feb 1866!