Traditionalism si identitate nationala - Samanatorismul

Eleborat de colaboratorii unui saptamanal cultural, Samanatorul, ediat la Bucuresti incepand cu anul 1901, cel mai dinamic curent agrarian se afirma indeosebi trei ani mai tarziu. Aceasta afirmare coincide cu momentul in care N.Iorga devine director al periodicului mentionat. Cu acest prilej, istoricul reia unele dintre ideile pe care, ca student, le dezbatuse la Junimea.


Convins ca Romania merge pe "o cale falsa", cea a capitalismului occidental si a liberalismului burghez, pe care le considera total nepotrivite cu experienta istorica a propriului popor, Iorga propunea respectarea traditiei. Orice ruptura cu aceasta traditie, considera el, este in detrimentul natiunii. Fiecare initiativa, contrara liniei de dezvoltare care decurge din "spiritul national", duce la pierderea identitatii manifestate de-a lungul secoleleor. Pentru a ramane ceea ce este, un popor nu trebuie sa renunte la mostenirea sa; nu trebuie sa accepte "experiente sociale abstracte", nici sa imite modele straine.

Iorga manifesta o simpatie deosebita fata de taranime. El considera satul "locul in care legile schimbarii sociale" opereaza "in forma cea mai pura". Satul, pentru cunosctul istoric, ramanea pastratorul traditiei multiseculare; in cadrul satului, orice schimbare trebuia realizata "cu respectarea depina a structurilor organice" Spre deosebire de oras, centrul industrial al lumii moderne, un mediu steril, cu relatii mecanice, impersonale intre locuitorii sai, satul ramanea "depozitarul inaltelor valori morale" Intr-o societate agricola modelata prin cultura, vechea vatra rurala asugura evolutia naturala.

La Samanatorul, Iorga a ramas director pana in 1906, anul in care curentul sau agrarian icepea sa se dizolve lent. In 1907, intr-o conferinta publica, istoricul isi schimba opinia despre raportul sat-oras, in favoarea ultimului. In 1910, cand samanatorismul a incetat sa reprezinte o forta semnificativa in viata intelectuala, Iorga se afirmase deja ca exponent al unui alt curent politic, nationalismul democrat.

Niciun comentariu: