Legea din 1864 a fixat cadrul organizatoric si de dezvoltare pentru invatamantul primar, secundar si universitar. Populatia scolara era in crestere, desi analfabetismul continua sa fie o problema pentru Romania.
Dezvoltarea invatamantului a mai facut un pas in 1893 , cand a fost votat proiectul de lege propus de Take Ionescu. Acest proiect reorganiza invatamantul primar si ii dadea un caracter practic. Cativa ani mai tarziu, Petru Poni infiinta primele gradinite in mediul rural si se preocupa de imbunatatirea programelor scolilor care pregateau viitorii invatatori.
Cel mai important rol in modernizarea invatamantului romanesc de toate gradele l-a avut pedagogul, matematicianul si astronomul Spiru Haret. El a initiat culturalizarea si alfabetizarea in mediul rural si a organizat programe speciale de pregatire a invatatorilor.
Dupa inviintarea universitatilor din Iasi si Bucuresti, au fost organizate si alte noi institutii de invatamant superior: Facultatea de Medicina, Scoala de Arte Frumoase, Scoala Superioara de Poduri si Sosele etc.
In aceasta perioada au aparut primele organizatii ale corpului didactic, publicatii consacrate scolii si problemelor pedagogice, primele asocialii studentesti. In Transilvania, limba romana era admisa ca limba de predare in invatamantul primar si confesional. Insa in timpul regimului dualist, limba maghiara a devenit obligatorie pentru predarea tuturor obiectelor de studiu.
La nivel superior exista ocatedra de limba romana la universitatile din Budapesta si Cluj, care beneficiau de subventii din partea bisericilor romanesti si a fundatiilor particulare pentru studentii romani. Nici in Bucovina sau Basarabia, invatamantul romanesc nu a avut sprijin din partea statului, iar limba de predarea era germana sau rusa. La Universitatea din Cernauti s-a infiintat totusi ocatedra de limba si literatura romana. In 1912, istoricul Ion Nistor a initiat o conferinta de istorie a romanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu