Rolul monarhiei in istoria Romaniei moderne a fost fundamental. Domnitorul, apoi regele isi exercita atributiile in limitele actului din 1866, care ii oferea largi prerogative politice, legislative, militare si executive.
Desi sistemul de guvernare era reprezentativ, in practica politica puterea executiva avea intotdeauna un cuvant de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare si putea numi si revoca ministrii.
Simbolul monarhiei constitutionale romanesti a fost Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen. A domnit aproape jumatate de secol, timp in care s-au petrecut evenimente istorice majore in care s-a implicat din plin.
Dupa anii 1870-1871, cand au loc manifestari antidinastice, Carol a cautat sa impuna o domnie autoritara cu acordul puterilor garante si al conservatorilor. Nu si-a atins obiectivul, dar si-a consolidat substantial pozitia politica.
Anii 1878-1881 au insemnat consolidarea dinastiei: acordarea titlului de Alteta Regala, proclamarea Regatului si incoronarea lui Carol ca rege al Romaniei, incheierea "pactului de familie".
Personalitate echilibrata si cu o educatie deosebita, integru din punct de vedere moral, disciplinat si riguros, regele Carol a reusit sa modereze disputele politice dintre liberali si conservatori, a protejat sistemul bipartit, a incurajat modernizarea statului si a sprijinit miscarea nationala a romanilor din afara granitelor.
De la inceputul domniei s-a sprijinit pe conservatori. I.G. Duca explica acest lucru prin grija deosebita pentru soarta dinastiei pe care o vedea sustinuta si aparata, daca se baza pe marii proprietari funciari, considerati a avea "fire dinastica". A conlucrat si cu liberalii, aflati mai mult timp la guvernarea, deoarece acestia erau dornici sa adopte masuri cu caracter reformator in folosul statului roman.
Cu stilul sau ironic, Constantin Argetoianu nota ca PNL era obisnuit "sa domneasca Tara Romaneasca si sa supuna si pe rege vointei sale".
Chema pe tronul Romaniei pentru a consolida pozitia tarii pe plan internationa, Carol I a desfasurat o intensa activitate in politica externa; s-a dedicat cuceririi independentei; a alaturat Romania Triplei Aliante si a implicat-o in razboaiele balcanice. Titu Maiorescu aprecia ca regele Carol "duce singur politica noastra externa".
Insa regele nu a uitat sa colaboreze cu personalitatile politice ale vremii: Ion C. Bratianu, D.A. Sturdza, Lascar CAtargiu, P.P. Carp, Ionel Bratianu, demonstrand rele calitati de om politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu