In aceasta perioada, domnii Tarilor Romane nu sunt, cu cateva exceptii - Vasile Lupu, Matei Basarab, Radu Mihnea, Dimitrie Cantemir, Constantin Brancoveanu - personalitati proeminente. Continua amestecu Portii in numirea domnitorilor romani.
Diplomatia a ramas cea mai importanta activitate. In timpul domniilor lui Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I si II, Transilvania a initiat cateva incercari de alianta cu Tarile Romane in cadrul unui proiect numit Regatul Daciei. In timpul guvernarii principilor Rakoczi, relatiile Transilvaniei cu Moldova si Tara Romaneasca au fost din ce in ce mai stranse, fiind favorizate de importante legaturi culturale. In acelasi timp, dupa domnia lui Radu Serban, Poarta a renuntat la orice incercare de transformare a Tarilor Romane in pasalac.
Moldova si Tara Romaneasca treceau printr-o perioada de framantari politice si sociale determinate de conflictul dintre boierimea autohtona si elementele grecesti si levantine; acestea s-au pus la dispozitia domnitorilor, au cumparat pamant, au facut afaceri sau au obtinut dregatorii. Grecii erau socotiti cauza tuturor relelor; de aceea, reactia autohtona a imbracat forme violente, mergand pana la alungarea lor. Exemplul cel mai concludent este Asezamantul din 15 iulie 1651 al lui Leon Tomsa, domnul Moldovei, care prevedea expulzarea grecilor.
In Tarile Romane a crescut puterea politica a clasei conducatoare si s-a intensificat lupta dintre grupurile de boieri - de pilda cele dintre Cantacuzini si Baleni (Tara Romaneasca).
Domnia lui Matei Basarab in Tara Romaneasca si cea a lui Basile Lupu in Moldova au fost un exemplu de lupta impotriva grecilor.
Cei doi domnitori au sprijinit cultura si, in ciuda relatiilor uneori tensionate, au pus bazele unei aliante panromanesti impreuna cu principii Transilvaniei. Mai mult, Vasile Lupu, considerandu-se un continuator al imparatilor bizantini, a sprijinit financiar Patriarhia de la Constantinopol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu