"Criza dinastica" declansata in 1925 a afectat prestigiul monarhiei. Printul Carol, mostenitorul tronului, a fost trimis in 1925 sa reprezinte familia regala romana la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii. Carol nu s-a mai intors in tara. La Paris s-a intalnit cu Elena Lupescu, iubita sa, si au plecat in Italia. La 12 decembrie 1925 a trimis o scrisoare regelui Ferdinand, prin care il anunta ca renunta la prerogativele sale de mostenitor al Coroanei. Dupa ce Consiliul de Coroana, intrunit la 31 decembrie 1925, a acceptat hotararea printului mostenitor, Parlamentul a ratificat acest act la 4 ianuarie 1926, procalamdu-l mostenitor al tronului pe Mihai, fiul lui Carol.
A fost instituita o regenta care sa exercite prerogativele regale in eventualitatea ca Mihai ar ajunge pe tron inainte de varsta majoratului. Actul de la 4 ianuarie 1926 a fost interpretat ca exprimand vointa lui Ion I.C. Bratianu, impusa regelui Ferdinand.
Opozitia insa a inceput sa faca agitatie in favoarea revenirii lui Carol, pentru a lovi astfel in PNL. Dupa moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927) si a lui I.I.C. Bratianu (24 noiembrie 1927), problema cea mai presanta a fost aceea a "ordinei constitutionale", deoarce se formase un curent care il prezenta pe Carol ca "salvator" al tarii.
O buna parte a opiniei publice a inceput sa creda ca aducerea lui Carol era cea mai sigura solutie pentru consolidarea statului.
Informat periodic in legatura cu framantarile din tara, Carol a venit pe neasteptate la Bucuresti, la 6 iunie 1930. La 8 iunie 1930, Parlamentul a anulat legile din 4 ianuarie 1926 si l-a proclamat rege pe Carol. Incepe astfel perioada "Restauratiei" (1930 - 1940).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu