Ca in orice sistem totalitar, anularea solidaritatilor traditionale, distrugerea individualitatii in favoarea colectivitatii au insemnat confiscarea vietii private in general si a celei de familie in particular.
Liberalizarea avorturilor s-a incadrat in aceasta dimensiune, ca o forma directa de laicizarea practicilor juridice si sociale - si mai ales ca o forma privilegiata de subminare a familiei traditionale.
In anul 1957, Romania s-a aliniat si ea acestor practici, adoptand o legislatie libera asupra avorturilor. Decizia a favorizat intr-un anumit fel familia, care trecea printr-o perioada in care situatia economica si indeosebi nivelul de trai erau deficitare, iar colectivizarea afecta decisiv una din functiile majore ale familiei rurale si care dintotdeauna a favorizat o fertilitate ridicata.
Pe de alta parte, avortul devenise singura metoda de planificare familiala, in lipsa unor mijloace de contraceptie.
Situatia precare din punct de vedere socio-economic a favorizat insa scaderea natalitatii: daca in 1956 existau 24 de nou-nascuti la mia de locuitori, in 1966 s-a ajuns la 14 la mie, situand Romania pe ultimul loc in Europa, alaturi de Ungaria.
Drept urmare, in toamna lui 1966 se interzice prin legea intreruperea deliberata a sarcinii pentru femeile avand mai putin de patru copii si mai putin de 45 de ani. Atat femiile in cauza, persoanele implicate direct in operatie, cat si tatal care se facea vinovat de omisiune de denunt erau pasibili de inchisoare.
Concomitent, celibatarii, cuplurile fara copii sunt obligate sa plateasca taxe suplimentare. Divorturile sunt sistematic descurajate. Aceste masuri au fost luate pe fondul revenirii la temele traditionaliste ale familiei indivizibile si procreatoare.
Decretul din 1966 punea in practica o componenta a politicii inaugurate de Congresul al IX-lea si care se va dezvolta curand ca national-comunism.
Cresterea brusca a numarului de nou-nascuti in anul 1967 - practic o dublare in raport cu anul precedent - a reprezentat o "performanta" unica in istoria demografica a populatiilor europene.
Evolutia ulterioara a natalitatii nu a urmata "planificarea" imaginata de regim. Avortul provocat, cel clandestin si practicile contraceptive traditionale au constituit mijloace eficiente de prevenire si intrerupere a sarcinii. Natalitatea a ajuns astfel, in 1983, la 14 nou-nascuti la mia de locuitori, adica exact la nivelul din 1966. Mai mult, Romania se afla pe locul intai la lume in privinta mortalitatii materne.
La mijlocul anulor '80 autoritatile au decis actele de nastere ale copiilor sa nu fie eliberate mai devreme de o luna de la nastere pentru a diminua numarul statistic al deceselor la nou-nascuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu