Societatea romaneasca din perioada interbelica a fost o societate a contrastelor. Populatia Romaniei Mari era mai numeroasa si mai variata din punct de vedere etnic, decat cea a Vechiului Regat.Conform recensamantului din 1930, Romania avea 18.057.028 de locuitori. In 1939 aproximativ 82% din populatie era rurala si respectiv 18% urbana.
Sporul demografic idn aceasta perioada s-a datorat ratei inalte a natalitatii, aproape dubla fata de vestul Europei, si unui usor declin in rata mortalitatii.
Marea majoritate a taranilor duceau o existenta precarea. Taranimea traia prost, consuma prea multe glucide (provenite din cereale), prea putine proteine si grasimi, manca putina carne si prea multe alimente vegetale.
La orase, in schimb, dezvoltarea economiei a adus cu sine schimbari rapide. In 1930-1941, populatia oraselor a sport cu peste 14%. Cresterea s-a datorat in primul rand imigrarii din zonele rurale.
Orasul Bucuresti ocupa un loc aparte in procesul de urbanizare. A devenit principalul centru politic, administrativ, economic si cultural al Romaniei. Intre 1918 si 1939 s-a inregistrat cresterea demografica cea mai mare din istoria orasului, de la 382.000 la 872.000 de locuitori. Principala explicatie a acestui fenomen este de natura economica. In 1938 productia industriala a orasului reprezenta 17% din totalul productiei la nivelul tarii. Dezvoltarea economica a Bucurestiului a influentat asezarile din apropiere si a dus la dezvoltarea unui mare numar de suburbii industriale.
"Micul Paris" era, fara indoiala, orasul cel mai de seama al Europei de sud-est.
Foto:anticariatultau.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu