In perioada neutralitatii, opinia publica romaneasca si principalele partide politice erau framantate de posibila intrare a Romaniei in razboi si de problema intregirii nationale.
Dupa moartea regelui Carol I (27 sept. 1914) responsabilitatea politicii externe a fost asumata de I.I.C. Bratianu. Desi atat Bratianu, cat si regele Ferdinand inclinau spre Antanta, ei nu intentionau sa renunte la neutralitate fara garantii complete din partea Aliatilor privind situatia Romaniei si realizarea obiectivelor sale nationale.
Bratianu a fost prudent in negocierile cu Antanta pentru a nu angaja prematur tara in razboi. In acelasi timp era constient ca Romania nu putea ramane neutra pana la sfarsitul razboiului daca dorea realizarea unirii.
Inca din 1914, Romania a stabilit o intelegere formala cu Italia, cu care "sa actioneze impreuna pentru lichidarea Austro-Ungariei in favoarea ei" si a incheiat o conventie cu Rusia, prin care era recunoscut dreptul Romaniei de a ocupa teritoriile austro-ungare locuite de romani (Transilvania, Banat, Bucovina) in schimbul "neutralitatii binevoitore" fata de rusi.
In iulie 1916, Aliatii occidentali au acceptat conditiile lui Bratianu. La 4 august 1916, I.I.C. Bratianu si reprezentantii diplomatici ai Frantei, Marii Britanii, Rusiei si Italiei la Bucuresti au semnat conventiile politice si militare care stipulau conditiile intrarii Romaniei in razboi.
Consiliul de Coroana din 14 august 1916 a aprobat oficial tratatele si a declarat razboi Austro-Ungariei.
Un comentariu:
as df avdfad a dfaf FDDFS F dfWFWEG RGHDAGDFG QFGAGD HJA BKBKL J JJJJ JJJJ JJJJJJJJ JJJJJJJJJJ JJJJJJJJ JJJJJJJJJJ JJJJ JJJJJJJJ J J J J JJ JJ J J
Trimiteți un comentariu