Se imbraca somptuos, potrivit statutului sau, a numit 300 de senatori si 300 de cavaleri, a
creat un “azil” in Intermontium, unde se puteau refugia hoinarii si fugarii de
orice fel, pentru a popula in cel mai scurt timp noul oras, iar mai apoi a pus
la cale o strategie pentru a gasi sotii pentru oamenii sai si pentru a asigura
continuitatea urbei.
Dupa ce a incercat sa dezvolte relatii de prietenie cu popoarele
invecinate, Romulus a organizat jocuri solemne in onoarea zeului Consus(Neptunus
Equestris in unele lucrari), iar apoi a raspandit stirea printre vecinii sai.
Populatia sabina s-a prezentat la jocuri, iar romanii priveau cu interes fetele
sabine pe care le puteau rapi. La semnalul stabilit romanii au mers sa rapeasca
sabinele, multe fiind rapite la intamplare de primii romani care le-au gasit,
in timp ce cele mai frumoase, care erau rezervate pentru senatori, erau duse la
casele acestora de catre plebeii care erau insarcinati cu asta.
Sabinii, surprinsi si ofensati de cele intamplate, au parasit orasul
impreuna cu celelalte popoare prezente si s-au pregatit de razboi pentru a
razbuna acele casatorii nedorite. Romanii s-au infruntat cu mai multe popoare,
iesind mereu castigatori soldatii lui Romulus. Lupta cu sabinii, condusi de
catre regele Tito Tazio, a fost mult mai dura insa, acestia au mituit cu aur o fata
numita “Tarpea”, fiica custodelui orasului si au fost introdusi in oras, insa
in loc sa ii dea fetei bratarile de aur de pe mainile lor stangi, soldatii i-au dat acesteia doar
lovituri, folosind scuturile aflate pe mainile stangi, ucigand-o. Numele ei a
ramas in stanca de la Campidoglio “stanca Tarpea”, de unde erau aruncati
tradatorii poporului roman.
Intr-o lupta succesiva romanii au fost coplesiti si au luat-o la fuga.
Atunci, Romulus a ridicat mainile spre cer cerand ajutorul zeului Jupiter
Stator, iar soldatii s-au oprit imediat si au inceput sa lupte iarasi impotriva
inamicului. Atunci sabinele, care erau deja sotii ale romanilor si indragostite
de acestia, s-au pus intre armele sotilor si ale tatilor, cerand un armistitiu
care sa aduca pacea, ajungandu-se in cele din urma la o alianta intre cele doua
popoare.
Orasele Fidene si Veio au fost apoi supuse de romani si transformate in
colonii.
Domnia lui Romulus a continuat cu devotamentul si dragostea soldatilor si a
poporului si ostilitatea indirecta a patricienilor, care nu acceptau de buna
voie dorintele regelui. In timpul unei furtuni, un nor negru a acoperit tronul
regelui, lasandu-l pe acesta ascuns privirilor soldatilor, iar patricienii l-au
ucis, facandu-l bucati si ascunzand bucatile trupului acestuia sub togi pentru
a nu lasa urme. Cand norul s-a departat, tronul gol a aparut in fata multimii
indurerate. Patricienii, pentru a evita suspiciunile poporului, au raspandit
zvonul ca Romulus a fost primit in cer si a fost facut zeu, sub numele de
Quirino.
Dupa moartea lui Romulus a inceput o lupta pentru putere, care s-a terminat
cu aducerea la conducerea regatului a unui sabin, cunoscut pentru religia sa si
pentru sensul lui de justitie – Numa Pompilio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu