Dupa Retragerea Aureliana, populatia daco-romana ramasa a intrat in contact cu mai multe popoare migratoare ale vremii: gotii de la sfarsitul secolului III pana la inceputul secolului V, huni in secolul V, gepizi in secolul V, avari in secolul VI si mai apoi slavii, care au stat in spatiul carpato-danubiano-pontic mai multe secole.
De obicei migratorii cand veneau se alungau unii pe altii, populatia autohtona ramanand, respectiv daco-romanii sau vlahii (asa cum ii numeau poporoale germanice pe cei care au facut parte din Imperiul Roman), in acelasi spatiu si avand mult de suferit din cauza migratorilor, multe orase fiind distruse in aceasta perioada si nu de multe ori autohtonii fiind nevoiti sa se ascunda in paduri si in munti.
In perioada in care hunii erau condusi de temutul Attila, supranumit Biciul lui Dumnezeu, Dacia a facut parte din Imperiul Hun, ca mai tarziu o buna parte din spatiul stramosilor nostri sa fie inglobat in Khaganatul Avar, dupa ce avarii i-au zdrobit pe gepizi, care luasera locul hunilor.
Dupa destramarea Khaganatului Avar, slavii, care faceau si ei parte din Khaganat, au ramas in spatiul daco-roman, convietuind cu populatia autohtona.
Slavii sunt asimilati de bastinasi, dar reusesc sa introduca in limba acestora o serie de cuvinte si obiceiuri.
Perioada aceasta a migratiilor este una destul de saraca in surse istorice scrise importante pentru istoria romanilor, insa compenseaza prin izvoare arheologice de alta natura (unelte, arme, necropole, podoabe etc.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu