Razboaiele balcanice: Tratatul de la Bucuresti

Bucurestiul  avea sa fie gazda delegatiilor de pace pe 30 iulie 19113. Venizelos conducea delegatia Greciei, Nikola Pašić delegatia Serbiei, Muntenegru era reprezentat de Janko Vukotić, iar Titu Maiorescu conducea delegatia Romaniei. Prin intermediul ambasadorilor lor la Bucuresti, Marile Puteri au fost prezente in discutiile de pace, avand o mare influenta, fara insa a domina. Romania a respins cerinta otomanilor de a participa, sustinand ca probleme discutate priveau doar aliatii din Balcani, lasand astfel Bulgaria sa discute direct cu ei. Delegatii au fost de accord cu incetarea focului pentru 5 zile, incepand cu ziua urmatoare.

Razboaiele balcanice: Interventia Romaniei

Vazand posibilitatea de a realiza aspiratiile privind Dobrogea, Romania incepe mobilizarea de razboi pe 5 iulie 1913. Armata Romana era la vremea respectiva bine echipata, avand efective pe timp de pace de 6.149 ofiteri si 94.170 de oameni inrolati, numarul putand ajunge, in urma mobilizarii pe timp de razboi, la 417.720 de oameni. Facand parte din Tripla Alianta, Romania avea cea mai mare parte a armelor fabricate de catre firma germana Krupp.

Razboaiele balcanice: Disputa dintre Romania si Bulgaria

Dupa succesele Bulgariei impotriva Otomanilor, care au schimbat raporturile de putere din regiune, Romania s-a vazut in situatia de a cere Bulgariei compensatii, privindu-se ca un “jandarm al Peninsulei Balcanice” si dorind sa se asigure ca va ramane singura putere importanta din regiune.

Problema nu a fost trecuta cu vederea de catre bulgari, iar in ajunul razboilui, in vara lui 1912, guvernul de la Sofia a incercat sa ajunga la un fel de pace cu cel de la Bucuresti, fiind preocupat de o posibila alianta intre Romania si Austro-Ungaria si de prietenia cu Imperiul Otoman.